Despre Pian

Strămoşul pianului este psalterionul, care devine spinetă, virginal, clavicord şi în sfârşit în sec. XVI clavecin.

PIAN – instrument cu coarde, ciocănele şi claviatură. Are forma unei cutii în interiorul căreia este instalată  o placă de fontă pe care sunt intinse coardele.

Inventatorul pianului este considerat a fi Bartolomeo Cristofori din Padova, Italia. Acesta a construit primele piane in jurul anului 1698. Trei dintre pianele sale se mai păstrează şi astăzi în muzee din Europa şi SUA (datate după 1700).

Alte surse sustin ca   Bartolomeo Cristofori,a inventat acest minunat si complex instrument în1709.

Spre deosebire de clavecin şi clavicord, sunetul se produce prin lovirea coardelor cu nişte ciocănele de lemn îmbrăcate în pâslă, din care cauză este posibil să se obţină sunete de o durată mai lungă, precum şi de intensităţi diferite, de la cele mai slabe la cele mai puternice (de aici provine şi denumirea italiană a instrumentului: pianoforte- tare, încet). Perfecţionându-se încontinuu  (mai ales în a doua jumâtate a secolului XIX), pianul a eliminat din practica muzicalătoate celelalte instrumente cu coarde şi claviatură. Pianul conţine coarde care produc peste 90 de sunete ale scării cromatice şi chiar mai multe. Scara ascendentă a instrumentului porneşte de la stânga interpretului la dreapta. Sunetele din registrele grav şi mediu sunt produse de coarde înfăşurate în sârmă de cupru. Pentru uniformizarea intensităţii, fiecare sunet din registrul grav este produs de o singură coardă, fiecare sunet din registrul mediu de două coarde acordate la unison, iar fiecare sunet din registrul acut, de trei coarde. Fiecare ciocănel(separat pentru fiecare sunet), este pus în mişcare cu ajutorul unui mecanism special, prin apăsarea tastei respective. În clipa când tasta se eleiberează nişte amortizoare speciale fac să nu mai sune coarda.

Pedalele acţionate cu ajutorul picioarelor permit slăbirea intensităţii sunetului (pedala stângă), sau prelungirea duratei lui, îmbogăţindu-l todată cu sunete armonice (pedala dreaptă). Fiind inferior unor alte instrumente în ceea ce priveşte cantabilitatea, pianul, datorită mecanismului său perfecţionat, oferă însă executantului posibilităţi variate în domeniul facturii armonice şi polifonice în general, asemănându-se în această privinţă cu orchestra.

   Are o întinderede peste şapte octave, de la La₂  la  la⁴  (la din subcontraoctavă – la din octava a patra) şi mai sus, iar unele instrumente până la Fa ₂ (fa din subcontraoctavă).

    Datorită tuturor acestor calităţi, pianul a devenit un instrument universal: solistic, de ansamblu, uneori de orchestră, precum şi de casă , didactic, auxiliar etc.